Copilul si cainele

A fost odata o familie care avea un copil, cam de varsta voastra/ta. Si la un moment dat au cumparat un catel si copilul se juca in fiecare zi cu catelul.

S-au imprietenit asa de tare, ca erau mereu nedespartiti in curte.

Au trecut cateva luni si, la un moment dat, cand s-a facut cald afara, parintii s-au hotarat sa mearga in padure la plimbare, si dupa ciuperci si sa ia si copilul cu ei ca sa ii arate copacii si natura.

Cainele, care deja era ditamai dulaul, a ramas acasa.

Parintii l-au lasat ca sa protejeze casa si in plus, cainele nu era obisnuit sa iasa din curte si le era frica sa nu il piarda in padure.

Odata ajunsi in padure, familia s-a plimbat, a cules ciuperci, au ras, iar seara au facut un foc de tabara si au copt ciupercile si le-au mancat la lumina focului

Cand s-a facut ora somnului, copilul s-a intristat putin, fiindu-i dor de cainele lui, care ramasese acasa singur, si ii veni mila ca sta singur in ditamai curtea, in loc sa fie impreuna cu familia lui.

Vazandu-l pe copil trist, parintii l-au intrebat ce se intampla si cum il pot ajuta.

Copilul s-a destainuit, iar parintii i-au explicat ca un caine nu se simte trist cand ramane sa pazeasca locuinta, pentru ca ei sunt obisnuiti sa stea fara oameni, avand ca stramos lupul.

Oamenii de demult, avand nevoie de paza la casele si animalele lor, s-au dus in paduri si au cautat lupi mai cuminti si mai prietenosi pe care i-au adus acasa si i-au hranit, si astfel i-au domesticit si au devenit prieteni, iar lupul a devenit caine, si nu a mai plecat de la casa omului

Parintii i-au mai spus copilului si ca le era frica sa nu piarda cainele in padure, pentru ca nu era obisnuit sa iasa din curte, si in plus, i-au lasat un ditamai osul poe care sa il roada daca se plictiseste.

Copilul s-a linisiti si a inceput sa isi imagineze  cum se joaca cainele lui acasa, in curte si cum se duce la gard sa miroasa pisicile si oamenii care treceau pe strada si cum fugareste vrabiile care vin sa manance semintele din gradina familiei.  De la atata plimbare, copilul a adormit, gandidu-se ca aventurile cainelui sau ramas acasa.

Dimineata, s-a trezit primul si a iesit din cort si s-a dus sa faca pipi. Somnoros fiind, i s-a parut ca aude niste zgmoote asa ca le-a urmat.

Dupa cativa pasi, a vazut la marginea padurii o turma de oi, care pasteau linistite iarba verde si un pic uda de la roua diminetii.

Copilul s-a bucurat teribil cand a vazut atatea oi si a inceput sa se indrepte vesel spre ele, iar dupa cativa pasi a zarit si ditamai dulaul, cainele ciobanesc care pazea oile si care le protezeaza de lupi si de ursi. Cainele cand a vazut ca se apropie cineva de turma, s-a speriat si s-a indreptat catre copil. Copilul s-a bucurat pentru ca in mintea lui, toti cainii sunt cuminti si jucausi precum cainele lui de acasa si a inceput sa se indrepta spre caine, ca sa il mangaie si sa se joace cu el.

Cainele s-a speriat si mai tare si a inceput sa latre si sa maraie si sa fuga spre copil. Vazand asta, bietul copil s-a speriat si el si a inceput sa fuga inapoi spre padure

Noroc ca a vazut ciobanul ce se intampla si a venit repede si a prins si cainele si copilul si i-a explicat copilului ca acesta este un caine de paza si ca ataca orice animal care se apropie de oile lui si ca nu trebuie niciodata sa umble singur prin padure si sa se duca la alte animale. Ciobanul, dupa ce a inchis cainele, a dus copilul inapoi la cortul parintilot, iar acestia, dupa ce si-au revenit din sperietura i-au explicat si ei copilului ca doar cainele lui de acasa e asa cuminte si jucaus cu copilul si ca nu trebuie sa se apropie de alti caini fara un om mare, pentru ca pot fi periculosi si rai

Copilul a inteles si uite-asa , povestea s-a terminat cu bine si cu o lectie foarte importanta invatata.

de B.Daniel

Articole create 2

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus